Omniblog

Trăim într-o lume minunată, iar asta ne ocupă tot timpul. Doar că lumea aceasta este populată de oameni, state, instituții, primari, inteligență artificială și birocrație. În cele de mai jos vă citez o postare de Facebook din 10 septembrie , care îi aparține lui Mircea Marian: Kafka la Sectorul 4: ca să scot din evidența lor un automobil, îmi cer dovada că am contract cu firma lor de salubritate. Așa scrie. Dar eu nu mai locuiesc acolo, am vândut casa. Asta e unu. Doi, direcția de taxe a S4 îmi cere mie dovada că eu mi-am plătit taxa de salubritate în S4 :)) Când am vândut casa, am avut această dovadă. S4 are toate documentele.  Adică direcția de taxe vrea ca eu să probez că îmi plătesc taxele pe care nu am cum și de ce să le achit.  Daniel Băluță, eu înțeleg că ai nevoie de bani, e scump să mergi cu jet-ul privat în Mykonos. Și aud că ești la a doua tinerețe, adică ai nevoie de ceva mai mult decât un implant de păr.  Dar aici nu e vorba de bani, e o bătaie de joc. Btw, a...

O știre de ultimă oră: astăzi, 28 septembrie 2026, a murit jurnalistul Patrick André de Hillerin, unul din fondatorii Academiei Cațavencu, la doar 52 de ani. Moartea lui a fost subită. Din informațiile de până acum, a fost găsit lipsit de viață într-o comună din județul Tulcea. Cauzele decesului nu sunt clare, dar se știe că suferea de o serie de probleme medicale, ca hipertensiune și diabet. Era activ pe rețelele sociale, iar ultima lui postare de pe Facebook e de aseară, de la orele 23:19. Mai jos vă citez două necrologuri aflate la poluri diametral opuse, pe care tocmai le-am citit despre el. Primul  îi aparține purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Adrian Agachi: Moartea fulgerătoare a jurnalistului Patrick André de Hillerin, la vârsta de doar 52 de ani, lasă în urma ei multă tristețe și durere. Jurnalist consacrat, artizan al verbului viu și al scriiturii pasionate, Patrick André de Hillerin a avut o voce distinctă în presa românească și a lăsat în urmă o operă...

Am vrut să scriu articolul ăsta de mult timp și am tot amânat. Și îmi pare bine că am amânat până acum. Subiectul îl constituie poveștile de viață care apar mai nou, în ultima perioadă, pe blogul lui Arhi. De fapt, este incorect spus „pe blogul lui Arhi”, pentru că în realitate apar pe pagina lui de Patreon, iar în acest context „mai nou” înseamnă probabil de vreun an sau doi. Despre ce e vorba? În primul rând, nu știu dacă citiți arhiblog.ro, dar dacă nu, este unul dintre cele mai populare bloguri românești, cred că are vreo 15-20.000 de vizitatori unici pe zi, și e deținut de un tip pe care-l cheamă Cetin Ametcea și care folosește pseudonimul Arhi. Eu intru des pe blogul lui , deși nu sunt tot timpul de acord cu el. Și de o vreme încoace, cred că minim un an, Arhi/Cetin publică periodic diverse povestiri de viață primite de la cititori. Dar nu pe blog. Le publică pe contul lui de Patreon, unde ai acces doar contra cost. Pe blog publică un scurt fragment care să-ți trezească interesul...

În ultimul articol despre șah , publicat la finalul lunii iulie, vă spuneam că, după numai o lună de la deschiderea contului de pe  chess.com , am ajuns la un rating de 1870 pentru blitz. La un amator ca mine, asta mi s-a părut (și chiar este) foarte mult. Ei bine, de atunci lucrurile au evoluat. Nu am mai jucat șah în fiecare zi. De fapt, am făcut pauze lungi și repetate. Dar am avut perioade când am jucat. Și am urcat de la 1870 la 1901. Iar când am atins 1900, m-am speriat puțin. Mi-am zis că nivelul meu este mai jos de atât și probabil am avut niște momente bune, am prins o zi cu noroc, iar dacă voi continua să joc, voi pierde acest rating frumos. Și pentru că n-am vrut să-l pierd, m-am oprit din a juca blitz. 😁 Am început să joc pe modul rapid, pentru că ratingul de la rapid este diferit de cel de la blitz. O scurtă paranteză, pentru necunoscători: partidele de șah (serios, bazat pe reguli, nu cel din fața blocului) se desfășoară pe ceas, astfel încât fiecare jucăto...

Zilele trecute, în cadrul unei convenții din Texas, președintele Donald Trump a făcut niște declarații spectaculoase, promițându-le cetățenilor americani că le va da câte 5000 de dolari de căciulă în cazul în care Partidul Republican va câștiga alegerile care vor urma în luna noiembrie. În traducere de pe CNN : Iată promisiunea mea: dacă republicanii câștigă atât Camera Reprezentanților cât și Senatul Statelor Unite,” a spus Trump, „voi acorda un dividend de 5000 de dolari fiecărui cetățean adult din Statele Unite ale Americii.” El a subliniat că plata - pe care a numit-o „dividendul Trump” - vine cu o condiție: trebuie cheltuită în SUA. Alegerile la care se referă Trump sunt alegerile parlamentare de jumătate de mandat (așa-numitele „midterm elections”) din SUA, programate să aibă loc la 3 noiembrie 2026. Din câte înțeleg, acest scrutin configurează întreaga Cameră a Reprezentanților (toate cele 435 de mandate) și aproximativ o treime din locurile din Senat. După cum era de așteptat, ...

În cadrul articolului de astăzi, vă propun să vă gândiți puțin și apoi să răspundeți la întrebarea din titlu. Dar înainte de asta e necesar s-o explic, pentru că ea poate fi citită în mai multe moduri. Întrebarea nu face aluzie la cetățeanul turmentat din „O scrisoare pierdută” și nici la vreo formă de manipulare. Nu mă refer la posibilitatea de a fi păcăliți să puneți ștampila pe niște nulități pe care le luați drept genii. Dimpotrivă: presupunem că votați în totală cunoștință de cauză. Întrebarea e următoarea: „ Vreți să fiți conduși de niște politicieni despre care știți că sunt inteligenți, sau de niște politicieni despre care știți că sunt proști? ”. La prima vedere, această întrebare este ciudată. Ridicolă. Absurdă. Cum să întrebi dacă preferi niște politicieni proști? Cine ar alege prostia în locul inteligenței? Și totuși, la o analiză mai atentă, s-ar putea să constatați că problema nu este atât de simplu de tranșat. Această întrebare mi-a venit pe buze citind o postare de Face...

În mai 2025 Nicușor Dan a câștigat turul 2 al alegerilor prezidențiale, surclasându-l la opțiunile de vot pe George Simion (șeful partidului AUR) și devenind președintele României. Fast forward 15-16 luni, iar tabloul arată sumbru: o mare parte dintre cei care l-au votat pe Nicușor Dan (și spun „o mare parte” pentru că nu am date statistice, dar din ce se vede pe rețelele sociale impresia mea este că sunt o majoritate) se declară profund dezamăgiți de matematicianul și olimpicul în care și-au pus speranțele. I-aș împărți pe acești votanți în două categorii: cei care spun că sunt dezamăgiți de Nicușor Dan dar afirmă că într-o situație similară ar vota la fel pentru că George Simion este și mai nasol și cei care spun că sunt dezamăgiți de alegerea pe care au făcut-o și data viitoare își vor schimba opțiunea de vot, chiar dacă asta ar însemna să aleagă un suveranist. O să vă dau câte un exemplu din fiecare categorie. Mai întâi, la categoria „sunt dezamăgit da votez la fel”, Silviu Iliuță,...

Sunt curios asupra unui fenomen pe care l-am observat de mai multe ori în relațiile dintre un el și o ea. Ultima dată, recent. Zilele trecute am văzut un cuplu interesant. Ea era blondă și minionă, adică mică de statură. În plus era subțirică, plăpândă, firavă. El era înalt, făcut, lat în spate, solid, dând impresia unui munte. Și asta m-a pus pe gânduri. Ce îi face pe unii să se asocieze în combinația asta? Sau să se îndrăgostească unul de celălalt? Pentru că cei doi nu sunt deloc o excepție. E un tipar pe care l-am văzut de mai multe ori: el înalt, ea scundă. Dar nu o diferență normală, de câțiva centimetri, ci aproximativ la extreme. În mod normal, te-ai aștepta ca un tip înalt să iasă cu o tipă tot înaltă. Sau poate cu o fată de înălțime potrivită. Dar el să fie la partea de sus a spectrului, înalt ca bradul și solid sau mătăhălos, iar ea la partea de jos a spectrului, scundă și subțirică ca un fir de păpădie? De unde rezultă combinația asta? Ce îl atrage pe fiecare la celălalt în ...

Doi olteni urcă în tren să meargă la Gorj. Trenul pornește, iar cei doi se pun pe moțăit. După o vreme, se trezesc și încep să se întrebe dacă nu cumva au greșit trenul. Când apare controlorul, unul dintre ei îl întreabă: - Nașule, nu te supăra... trenu' ăsta mă duce la Gorj? - Nu. Se lasă liniștea câteva secunde. Apoi, celălalt întreabă: - Da' pă mine?